În ultimii 10 ani sau mai mult, a apărut o nouă expresie care expune un comportament deviant, care exista, dar care încă nu era etichetat în ton cu vremurile: „workplace psychological bullying”. In limba carpato-danubiano-pontica putem sa-i spunem lejer “abuz” pentru ca asta este, este un abuz, dar in cazul de față discutăm de un abuz fin, învelit in pachet corporate și mânjit cu croissant la coffee corner.
Deci, ce este această agresiune psihologică despre care vorbesc? Ei bine, răspunsul scurt este acesta: metoda prin care managerii de mijloc sau de top abuzează de puterea lor pentru a-i determina pe oameni să părăsească organizația. De ce se face asta? Ei bine, pentru că este foarte greu să concediezi oameni fără nici un motiv serios și fără implicarea autorităților oficiale în caz de conflict de muncă, sau acolo unde este cazul, sindicatul. Și acest tip de hărțuire este foarte greu de demonstrat într-un proces pentru că va fi cuvântul tău împotriva cuvântului lor!
Mulți oameni vor spune că aceste lucruri sunt izolate, iar companiile care practică astfel de metode sunt sortite eșecului. Oh, se înșelează atât de mult! Multe companii fac din această agresiune psihologică la locul de muncă o parte a „culturii organizaționale” - da, da acea cultura de care v-am zis aici. Nu este doar normal, dar este și incurajat de către cei care vin sa facă coaching pentru organizație. Pentru că așa funcționează bullying-ul: managerii și trainer-ii lucrează împreună pentru că managerii în lașitatea lor au nevoie de sprijin extern pentru acțiunile lor. In special pentru legitimizarea acțiunilor lor. Trebuie să dovedească superiorilor ca doar “așa” se putea rezolva și ca “am dus si trainer extern care ne-a spus exact același lucru”.
Metoda pentru „curățarea locului” pentru îndepartarea indivizilor sau individelor incomode nu este una simpla, și în anumite cazuri necesită traineri maneliști care au un principiu clar: bo$$ cât dai ca să iasă exact cum vrei tu? Este exact ca într-un film în care mafia angajează un asasin! Și nu, nu este deloc exagerat! Ar putea suna ireal pentru unii, ar putea face lumină asupra evenimentelor din trecut pentru alții sau subiectul va ridica sprâncenele altora. Dar așa procedează ei. Și o fac pentru a elimina oamenii care dezaprobă afișarea vulgară de putere folosită pentru a justifica și susține etica proastă a muncii în cadrul organizației (sau a proteja niște idioți utili care i-ar pune tot pe ei, pe prepuții menajeri într-o poziție precară). De obicei comportamentele astea apar acolo unde concentrația de impostura socială și profesională este foarte mare pe m2 de birou.
Nu există o organizație perfectă sau un angajat perfect. Nu există așa ceva, așa ca încetați să mai vânați himere. Există doar echilibru și echilibrul poate fi menținut doar de oameni pricepuți. Impostorii și impostoarele se vor inconjura doar de idioți utili care atunci cand se va da ordinul pe unitate strâng hora pentru că altfel, cum ar fi și normal, ar decola cu primul personal catre cătunele de prostie de unde au emanat în societate. Strigatul de adunare ar suna cam așa: strângetz hora nu fitz hotz că nu mai intră pe card la totz!
Există oameni cu adevărat răi pentru organizație și există organizații cu adevărat rele pentru oameni.
Referitor la fraza de mai sus am pus o întrebare mai multor oameni de HR și până acum nu am primit un raspuns citav care să le indice priceperea - știu ca nu este o intrebare ușoară și nici raspunsul nu este unul simplu. Intrebarea sună așa, și este cu referire strictă doar la angajat: ce este un angajat toxic? Combinat cu: comportamentul era constant de la angajare, vizibil din primele 6 luni, sau a evoluat în timp ca o reacție la mediul de lucru? Până acum: tabula rasa. Și știți de ce? Pentru ca toți treinărașii aștia triști, cei care se comporta ca maimuțele cand văd roaba cu banane la gradina zoologică când prind vreun contract, iși găsesc clienți care le cer sa le legitimeze nepriceperea. Este o legitimare bivalentă a prostiei: cercopitecii își iau banii și menajerii se scapă de “elementele toxice” cu sprijinul treinărului de top. Un “vranyo” între mafioți. Ce este “vranyo”? “Vranyo” este un cuvânt din limba rusă care definește minciuna la nivel înalt și are principiul asta: eu te mint, tu știi ca eu te mint, eu te mint înapoi, și suntem amândoi fericiți ca am evitat parțile nasoale din adevăr. Mai multe despre cultura organizațională a minciunii în altă scriere.
O persoana care a trecut prin malaxorul “vranyo” va ramane afectată ani de zile, unii pentru tot restul vieții. De la boli fizice (boli de inimă, boli de imunodeficiență.....) până la traume psihice. Unii chiar și-au luat viața pentru că nu au putut face față umilinței de a fi dați afară, mascat desigur pentru ca lașii in impostura lor socială și profesională așa acționează. Nici o cantitate de cărți sau citate din Sinek, Goldman sau alții nu vor schimba realitatea subiectivă a unei persoane agresate psihic. Mai ales când trocile pline cu impostura socială și profesională citează din zeii indezvoltării personale asemeni imamilor care invocă Califatul si Sharia prin lume.
Articolul se bazează pe multe povești, auzite de la oameni care au fost hărțuiți pentru că au amendat ceea ce din punctul lor de vedere era comportament neprofesionist (lenea la locul de muncă, lipsa de implicare în proiecte, mințitul clientului, mințitul în rapoarte oficiale către client…) plus propria experienta a subsemnatului. Principiul “afară vopsit gardul înăuntru leopardul”. Ajuns în această situație nu mai ai șansă de scăpare pentru ca dupa cum zicea marele Dottore cu un zâmbet tâmp pe față: “he și cum dovedești asta” - contextul fiind legat de faptul că și în România aceasta practică a fost considerată ilegală și a intrat sub incidența legii. Dar canalia deja știa că are imunitate și că nu este singurul Lica Sămădăul care știe asta.
Pe final sfatul care pot sa vi-l dau este urmatorul: fiți voi până în ultimul moment. Pe cât posibil nu vă lăsați modelați de abjecție si abjecți. Să nu plecați capul niciodată, mai ales când știți ca aveți dreptate. Capul cel plecat sabia nu-l taie dar va ajunge să pască iarbă și nici soarele nu-l va vedea vreodată. Va fi o lupta inegală, vă vor șantaja, vor lucra cu lacheii de pe langă ogradă și mai ales să fiți pregăti să fiți discreditați. Știu cât de greu va fi, sau cât de greu v-a fost sa vă debarasați de munca depusă, unii cu pasiune alții efectiv din curtoazie profesionala, doar pentru a ieși cat mai repede din gunoiul ăla. La unii funcționează mai greu la alții mai ușor. Eu am invățat nepasarea si credeți-ma “ignorance is bliss”. Dar până acolo fiți corecți și mai ales tot timpul să spuneți adevărul. Minciuna are viteză dar adevărul are anduranță.