The fake sound of progress

Sau cum sa-i dai alt nume falimentului

Există multe companii care își laudă fondatorii, oameni cu o creativitate și un spirit extraordinar, genul de oameni care într-adevăr lasă o amprentă asupra lumii, într-un mod bun, dar nu aruncă o umbră uriașă, astfel încât nimic nu mai crește sub ea. Desigur ca acest lucru aduce cu sine si un ego mare care dacă nu este controlat ajunge sa te arunce in afara secolui 21 si din pacate, foarte multe companii care au ajuns pe mâna noii generații, nu-și mai găsesc locul în acest secol. Ego-ul despre care vorbesc este imaginea lăsată moșternire de ‘‘ăi bătrâni’’ care au facut un ‘‘generation hand over’’. Voi detalia mai jos.

Astfel de companii arată mereu că se bazează pe experți, pe oameni cu înaltă calificare, oameni care trebuie să continue dezvoltarea și să contribuie la progresul companiei. Acesta este un lucru pe care orice fondator al unei companii trebuie să-l cultive la un anumit tip de oameni. Oameni care îi vor inspira pe alții, oameni care se vor comporta ca modele.

Dar dacă, cu timpul, compania începe să-și schimbe ideea de progres? Ce se întâmplă dacă noile valuri de manageri încep să se îndepărteze de valorile de bază care implică faptul că progresul înseamnă și schimbarea filozofiei companiei? Multe companii au făcut-o cu succes, altele nu, și multe au luat calea progresului fals doar pentru că este mai convenabil, adică: se bazează pe moștenirea ălor batrâni și merg pe linia minimei rezistențe. De aici ideile pe care își fundamentează strategia de menajerie:

• we have been working like this for 30 years and we will work like this in the next 30 also - lucrăm așa de 30 de ani și tot așa dorim să lucrăm și în urmatorii 30;

• never touch a running system: nu ne atingem de ceva ce funcționează;

• if it works why fix it and/or improve it - daca funcționează de ce să reparăm sau să îmbunătațim.

Cele 3 fraze erau și inca sunt in mintea multor menajeri care au acum pe mână companiile înființate de părinții lor la finalul WW2. Și ma refer aici strict la companiile seculare germane înființate de prima generație de ingineri care au facut din Germania locul 1 in Europa pană când a început declinul despre care nimeni nu a vorbit, a refuzat să-l recunoască și mai ales să-l rectifice. Paralel nici in US lucrurile nu stau mai bine pentru ca din 40 de discipline tehnice, medicale și altele, US la 38 dintre ele este in urma Chinei. Na dați-vă seama unde este EU cu motorul ei german in această ecuație. Stiți unde stau EU/Germania: not even remotely close to US & China regarding innovation and improvement.

Cele 3 fraze de mai sus au adus EU si motorul principal Germania, alaturi de restul țărilor ancorate in secularism și visare, in pragul falimentului tehnologic generalizat. Desigur ca nu ne vom scufunda în Evul Mediu, departe acest lucru, dar la nivel de final de prim sfert de secol 21, pot spune că EU este foarte departe de US&China. EU și toate marile economii din EU (nu noi suntem țara lui LOHN) au ratat cu cel puțin două decenii, daca nu mai bine, startul in high tech. S-a mers pe principiul renumelui ‘‘Made in Germany, France, Italy…’’ care apoi a devenit ‘‘Assembled in Germany’’ ca în final sa devina ‘‘Made in China’’. După ce acestă bucla s-a închis EU/Germania (nu consider ca EU este doar Germania dar dăm cezarului ce este al cezarului adică prima putere industrială a EU) au ramas doar cu numele și acum stau pe margine aidoma unui smardoi tras pe dreapta care racnește la restul ‘‘ba voi știți cine am fost io’’. Cam atât se mai poate din direcția asta.

Sunt companii care incearca să-și revina, șă-și recâștige locul pe care l-au pierdut doar că vazând greutățile cu care se confruntă, se ascund în continuare după renumele clădit in alt secol, de către alți oameni, și in continuare vând produse vechi de 25 de ani pe care le produc cu echipamente vechi de 30 de ani.

Abordarea pe care unele dintre aceste companii o au este una total greșită, fără nici o bază in realitatățile obiective în care își desfășoară activitatea, și în funcție de problemele pe care le au adopta diferite ‘‘schimbări’’ care le duc in zona ‘‘we are going nowhere fast but we will continue like this’’. Sau vorba unui foarte bun prieten ‘‘we are not going to disappear we are going to become obsolete’’.

Mai jos sunt descrise o parte din problemele care apar atunci când nepriceperea, lipsa de cunoșințe, sunt ambalate sub eticheta ‘‘progresului’’ :

• încercarea de a egaliza toți angajații și mai ales ignorarea experților din interiorul companiei care indică clar și argumentat care și unde sunt problemele. Pot să vă spun ca au o ură viscerală față de acești oameni. Știți in spatele cărei fraze se ascund: avem nevoie de oameni care sa ne dea soluții nu sa fie negativiști și care gasesc doar probleme. Așa de bocanci sunt.

• fluctuații mari de personal – reținerea angajaților arată destul de prost;

• prea mult, mult prea mult accent pe expresii precum „nu avem nevoie de specialiști. Costă prea mult’’. Vom angaja oameni care au un caracter bun și îi vom învăța la locul de muncă. Știți voi! Invațămintele lui Simion Sinedru (Simon Sinek): ‘‘hire for attitude’’ sau/și ‘‘hire character train skill’’. Desigur că uită un mic detaliu: cine-i învață? Sau cine-i mai învață? Stiți ce fac după ce se scapă de specialiști (specialiștii vor fi primii care vor pleca când va incepe noul progres al companiei), și li se umple locația de caractere & atitudine pozitivă quantica: le arunca în față prezentări power/point, documente de ‘‘hand over’’ (dacă sunt), reguli si proceduri și după aia peste 3 luni le cer să performeze la nivel cu un specialist cu 10, 15 sau mai mulți ani experiență. Cam ăsta e nivelul.

• încurajarea eticii proaste la locul de muncă bazată pe relația neo- feudală care a fost creată în baza „prieteniei și sentimentelor de familie”. Family like feeling & we are like a family. O sa vedeți ce monstruozități vor ieși de acolo pentru că filosofia asta merge mână în mână cu ‘‘hire character train skill & hire for atitude’’. În traducere liberă: o parte vor lucra, alții vor grohăi la mici haulind de dușmani. Dacă te plângi ești zburat : așa fac famigliile.

• închiderea oportunităților de creștere a propriilor angajați și angajarea managementului din exteriorul companiei. Merge cand vrei să schimbi cu adevărat ceva. DAR de fapt chestia asta înseamnă: nu vrem oameni care ne știu problemele să se ocupe de aceste probleme. Vrem oameni din exterior cărora le vom oferi iluzia schimbării, le vom oferi iluzia ca fac parte din progres. Când de fapt totul este ca in fraza „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”. Punctele esențiale fiind cele care nu ne scot din zona de confort.

• Foarte foarte multe training-uri care au 0 utilitate DAR acopera cota de traing-uri anuale. Valoarea adaugată in aceste cazuri: exclusiv in buzunarul celui care tine acel trainig. Nimic mai mult. Plus ca menajerimea de top primeste info de la trepăduși: bo$$ i-am treinuit de numa. Facem cincinalul in 2.5 ani și productivitatea este la cote celeste.

Pe final va spun doar asta si am trecut, din păcate de doua ori prin așa ceva (ambele companii germane, ambele seculare, ambele depășite de vremuri, ambele cu aceleași probleme, abordări. Desigur cu ceva diferențe dar au bifat în mare mult din ceea ce v-am scris mai sus).

Dacă te trezești lucrând într-o astfel de companie sau vezi aceste semne înseamnă că organizația ta face pași spre eșec. Poți încerca să lupți cu acea „schimbare”, dar de cele mai multe ori te vei trezi singur ținând fortul. Gândește-te la asta: timpul și sănătatea ta sunt mai importante decât să duci o bătălie pierdută.

Sunt și povești de succes, dar sucesul a venit cand compania a fost preluată de un grup care avea puterea financiară si viziunea care să-l ajute pe Quazimodo sa devină un mic conte intre mulți alții, și să-și păstreze numele. Nu renumele, doar numele.

Pe final să știți ca trâmbițele marketing-ului și a raportărilor interne nu sunt altceva, in această situație specifică, decât ‘‘the fake sound of progress’’ și consecințele nu vor înceta sa apară.