Mici, Bere și Manele

Geneza 2 - Never underestimate the power of stupid people in large number

Si uite așa începem cu partea a doua a Facerii! Vom  mai continua aici pana când vom cunoaste toate personajele pe care la un moment dat le vom pune în contextul potrivit, dar azi îi vom cunoaște pe Năsulea, Cacamitz, Clește și Patent. Sfânta Pătrime a locației! Mai încolo vom lua direct contact cu evenimentul 0 care a fost declanșatorul a tot ceea ce a urmat. Actorii pincipali din partea găștii de micicari quantici complet definiți fiind Clește și Patent. Secundarii Năsulea si Cacamitz (ăștia din urmă menajeri - cum altfel) au lucrat pe alte căi după declanșarea evenimentelor. In special Năsulea, Cacamitz fiind mult prea bocanc pentru așa ceva.

Dar până acolo sa-i cunoaștem pe micicarii primordiali și vom începe cu Năsulea care dintre toți 4 părea cel mai citav. Dar după cum l-a vazut un treinăraș de ăla de care avea nas pentru mincinoși, i-a placut asta la treinăr (e și aia o artă să minți cu talent și mai ales sa-ți clădești cariera pe minciună și impostură), individul era doar un farsor de primă clasă. Un farsor care îl citea pe Goldman (marele guru al inteligenței emoționale) și care nu o înțeles nimic din ce o citit. Sau o înțeles ca este normal ca altul sa-ți facă munca, tu să grohăi la mici, și să te aștepți ca acea persoană sa nu aiba nici o reacție. Și daca are o reacție neconformă, care nu se aliniază cu ce o înțeles ratatul ăsta de absolvent al școlii de intelijentza hemoroidală, așteptarea era ca menajerul Dottore aflat în lesa Dildoasei să-i pună direct foaia de șantaj în față (răbdare ca ajungem și la evenimentul 0).

Relativ priceput la intelegerea proceselor de producție, priceput in mânuirea SAP-ului, i-am vazut rapid limitele când a trebuit cu adevărat să înceapă munca creativă de IE (Industrial Engineerig) și patina ca o Dacie 1310 cu șlapi. Dar era priceput în mințit, avea centura neagra cu 80 de minței, și bifa din plin la viitoarea incultură organizațională pe care hâita de prostie si rautate Dildoasa începea sa o construiască în uralele flascului Dottore.  O ajuns mare menajer. Cum altfel!

Nu mai știu daca la pachet cu Nasulea sau destul de aproape de el a aparut si Cacamitz. Băiatul ăsta dela început era mai discret si am înțeles foarte rapid de ce e așa: băiatul asta era un monument de nepricepere. În afara faptului ca vorbea limba germana, singurul sau atuu era legat de milogeala si servilismul de care nu precupețea nici un moment sa dea dovadă. Și nu a fost nici de departe milogul suprem (sinistrul analfabet cu engleză ilieasciană va intra în scena mai încolo) dar a excelat în milogeala de aia cu poveste. Lemnase ăsta a ajuns la un moment dat team leader la departamentul de mentenanță (desigur ca era material de TL) și acolo și-a arătat băiatul ăsta cât este de bocanc. Dar oameni buni: bocanc, bocanc care nu era capabil de nimic. Ei un moment fenomenal de care se leaga acel eveniment 0 a fost momentul cand o colega de la departamentul de calitate, o super profesionista, i-a luat pe băieții de la departamentul mentenanță la o analiză cauză-efect (Ishikawa-profesioniștii vor ști despre ce vorbesc) pentru a descoperi ce naiba se întâmplă cu produsele fabricate pe un echipament. Ei, rezultatul a fost unul fenomenal: de 6 luni de zile echipamentul NU mai avea mentenanță făcută. Înainte de asta, după ce am consumat ca un prost naiv câteva zeci de ore pe investigație (suport din partea R&D) deja colegi din Germania au început sa-mi indice ca și asta poate fi o problema. Cacamitz tocmai ce s-a șters la dorsal cu ’’carte blanche’’ pe care i l-am acordat. Și așa l-am descoperit pe băiatul ăsta care era de o prostie monumentală. Dar avea protecție maximă de la înalta poarta. Desigur ca a evoluat și el ajungând mare menajer de producție.

Ulterior au apărut Clește și Patent. Când ma gândesc la ăștia doi nu pot vedea nimic altceva decât o grămada cu lemne.

Pe ăștia doi i-am văzut dupa primele ședințe de proiect când împreuna cu Tesla, ca doi boi ce am fost, am luat tâmpita decizie: omule trebuie noi sa începem sa facem o grămadă de chestii de IE (Industrial Engineering) pentru ca ăștia îs veniți de la școala ajutătoare de injinerie și nu mai terminăm proiectul ăsta. Și nu am facut asta fără să documentăm, fară sa scriem (Ex.: ramâne sa dezvoltați voi de la IE mai departe, să intrați în materie…….), fără să le dăm informație. Ei băieții parca erau din silicon! Nu se prindea nimic de ei, cu o excepție: micii, ceafa și manele.  Revelatoare în acest sens, epifania prostiei acestor doi indivizi, a fost o întâmplare când a fost adus in locație un trainer pentru a ne arăta anumite subtilități legate de design si proces pentru un anumit gen de produs si proces. Plus evenimentul 0.

Pentru lamurire: dupa ce am facut partea de teorie, s-a trecut la partea de practică.  Eu și Tesla eram deja mega entuziasmați, mai ales când am văzut ca o parte din soluțiile de design cât și proces (da noi le puteam face munca oricând, ei noua niciodată) la care noi ne-am gândit și studiat au fost printre cele propuse de trainer.

Ei, marea bucurie a lui Patent, Patent care este mai gramada decât Clește, a fost când una dintre ideile celui care ne facea școlarizarea nu a funcționat. Atât o înțeles marele culturist (da da mare sportiv care de fapt este un umflat de proteine si alte prafuri care-și poarta tricoul mulat peste foloi). Pentru el faptul ca un concept de design + proces nu a funcționat a fost maximul pe care bocancul ăsta ratat l-a înțeles din tot acel curs. Faptul că ideile noastre nu au confirmat partea teoretică, faptul ca DOE-ul (Design Of Experiment) în acel caz specific nu a confirmat așteptările și rezultatul a fost negativ, pentru el a fost extaz mistic. Nici daca ar fi tras pe nas mici rulați pe pulpa unei virgine care stă la tiriști la Târgul Obor nu s-ar fi simțit așa de bine, de împlinit. Maximul lui in prostie ezoterica, quanticăa fost atins. A devenit HOMO PROSTIUS NOVUS.

Patent săracu era de o neîdemânare monstruoasă. Asta nu era îndemânatic ălalat era prost sadea. Ce blestem! Ce nenorocire! Și atenție foarte mare aici: și în cazul lor am acordat carte blanche și nu numai asta! Împreuna cu Tesla l-am convis pe Viagrel (ajungem și la el) care a văzut și el diferența de cunoștințe astronomică între noi și ei, sa comandam piese RP (rapid prototyping) in valoare de 20.000EUR pentru a face exerciții, teste, pentru a se obișnui cu produsul. Dottore (care atunci era pălmaș de lux în postura de manger de producție) & gașca au respins această strategie. Lansarea proiectului a fost prăpăd. Cum altfel. Am avut și noi problemele noastre de design dar le-am corectat cu plan de acțiuni cu tot ce trebuie. Desigur ca în continuare cele 4 gramezi de prostie & gașca ne indicau tot pe noi ca și probleme.

Pe final toți 4 au fost blagosloviți de către Dottre cu fooncții pentru că așa faci: legitimezi prostia dar încerci sa o îndepartezi de zonele care ți-ar putea crea  disconfort, pe unde crezi tu că nu ar putea strica. Nasulea ceva IE menajer, Cacamitz menajer producție, Patent tim lidăr la mentenață – ce ironie, și clește tim lidăr la IE. The Gods are uppon US!

In încheiere, stiu ca fost mai mult și mai stufos dar așa este acum, vreau sa vă spun ca niciodată eu personal NU am considerat munca din producție mai puțin provocatoare decât cea din R&D când lucrezi direct pe produs. Ambele lucrează împreuna, nu una împotriva celeilalte, și sunt direct complementare. NU pot exista una fără cealaltă. Desigur că sunt provocari specifice, mai mari pe partea de produs (asta este natura lucrurilor), dar partea de proces este cel puțin la fel de spectaculosă în partea de creativitate, testare, implementare, îmbunătățire, optimizare. Și am facut asta la o companie unde am avut colegi extraordinari cu care am stat și până dimineața la ora 03:00 când un coleg (și acum țin minte era ora 02:47) a descoperit problema. Am izolat-o, am facut raport, lessons learned, totul documentat. Ce colegi! Ce oameni faini! Și acesta este doar un exemplu de acolo.

Na indivizii descriși in Geneza de azi nu sunt nici la 1% din ce erau oamenii aia, și sunt și ei la rândul lor o inspirație pentru absolut tot ceea ce voi alege să nu devin vreodată.