Mici, Bere si Manele

Geneza 5

Heolu, helou! Chiar daca voiam să mai amân puțin și ultima parte din prezentarea personajelor, ca după aceea să intrăm în materia din vară, pentru a ne pregăti pentru ’’happy finish’’-ul din toamnă, voi trece totuși la munca scrisului și o sa-i tratăm și pe cei doi expați: Smegmutz și Viagrel. Un pic mai repede decât aș fi vrut dar nu vreau sa dezamăgesc echipa de stalker-i condusă de Sifonica care garantat are task & KPI de la Dildoasa Gletuită (marea hașerista quantică complet definită).

Pe ăștia doi îi voi trata separat. Pe Smegmutz mai rapid, că nu a prezentat un interes deosebit cu excepția activării comportamentului de lord neofeudal cu mici nazisme în comportament când am avut acel ’’event zero’’ despre care v-am tot povestit și pe care am să-l descriu mai în vară. Ca să se potrivească la fix  - luna iunie.

Pe Viagrel îl vom trata ca la carte. În special prin prisma fazelor prin care trece un expat și mai ales prin toate semnele de psihopatie pe care le-am descoperit din păcate prea târziu. Psihopatul ăsta, această copie machiavelică a lui Göbbles, a bifat ca la carte toate cutumele expaților care vin în România. Mai ales cei germani care sunt foarte foarte speciali. După cum am văzut.

Inițial cineva mi-a spus odată: 90% din toți expații care vin în România sunt rebuturile din Germania, și numai din Germania. Indivizi care nu mai sunt dizerabili în organizațiile - mamă, dar care sunt foarte greu de concediat. Așa că ce faci: trimiți rebuturi de astea în Calicistan, unde sunt primiți cu pita & sare de către toate hoardele de micicari care-i dumnezeeifică pentru ca ‘’ne-au pus pâine pe masă‘’. La momentul respectiv nu am acordat o importanță deosebită acestui lucru. Eu aveam o altă educație, veneam dintr-o altă lume, unde germanii erau priviți cu un respect foarte mare. Dar discutăm de altă era, de alți oameni. Cei care au reconstruit Germania dupa WW2 și care au avut de suferit după nebunia tătucului. Nebunie la care au participat totuși cu bună știință, într-un procent covârșitor. Acum mulți dintre ei și-au învățat lecția foarte bine (FAFO - Fuck Around and Find Out) iar alții au continuat războiul dar sub alte forme.

Na, Smegmutz și Viagrel exact din categoria asta fac parte, a celor care au continuat războiul. A noilor neofeudali din Germania care atunci când trec granița de la Nădlac intră în modul ‚’’Die Slave sind Sklave – Slavii sunt sclavi’’. O categorie foarte scârboasă după ce-i descoperi.

Cu Smegmutz nu am prea avut de-a face. Dar după ce a devenit Sf. Cotlet, protectorul micicarilor și ca orice expat care a dat de stridie locală se românizează, adaugând și factorul de frustrare istorică, au cam început problemele și cu ăsta. Nu se cobora la nivelul nostru, un laș sinistru si foarte limitat intelectual, l-am prins în flagrant de multe ori, dar ajungeau plângerile lui la noi prin intermediul lui Viagrel. Puțin îmi păsa de faptul că pe el îl deranja că-i torpilam pe Clește, Patent, Năsulea și Cacamitz non-stop. Deja la momentul ăsta știam, ne-am dat seama foarte târziu de ce machiavelisme a tot pus la cale Viagrel, așa că efectiv nu ne păsa de doleanțele lui Smegmutz.

Smegmutz venise ca și production manager, ceva cât se poate de clasic, și aici și-a format echipa de gealați și vătafi. Era tot timpul mai mult invizibil, avea dronele și lingăii de serviciu, plus ca a învățat rapid să-și pună în picioare rețeaua de șușotitori turnători. Doar a venit într-o țară fost comunistă, coruptă, cum sa nu facă el ‚’’social patching’’ cu tot ceea ce avea mai rău neamul asta! La ședințe tot timpul arogant, obosit, mai ales daca erau chestii la care era complet descoperit, avea atenția unui babuin lovit de vârstă și dacă-i explicai ceva te întreba după 10 minute de 3 ori aceeași chestie. Făcea pe interesatul dar singurul lucru, pe care l-a dovedit ulterior si altor colegi, era ca era absolvent de școala ajutătoare de injinerie, dar de calitate. De calitate jermană.

Cam atât despre ticălosul ăsta mic. Desigur ca orice expat beneficia de imunitate totală și nu se dădea în lături să faca proxi bulling cu oamenii din producție prin intermediul șefilor de linie, sau de schimb care erau gestionați la un moment dat de către mormanul de prostie Cacamitz. Le creștea la oameni numarul de produse pe care trebuiau să le scoată pe schimb de zici că o supt de la aceeași țâță cu mama lui Făt Frumos. Numai ca în cazul lui țâța cred că a fost a Evei Braun.

Ca să-l disecăm pe Viagrel prima dată ne vom referi un pic la managementul internațional al resurselor umane. De ce, poate veți întreba? Păi individul ăsta poate fi folosit ca și studiu de caz pentru toți pașii, și cum a ales să-și coboare nivelul la nivel de MBM – Mici & Bere & Manele.

Când o persoana este detașată (și eu am fost în situația asta aproape 3 ani) sunt anumite faze prin care trece și care au fost clar studiate de către Allen D. Engle, Marion Festing și Peter J. Dowling în cartea ’’International Human Resource Management’’. Cele 4 faze distincte sunt:

1.    Honeymoon – etapa în care expatul are experiența turistului.

2.    Cultural shock  - MBM muică!!! Păi dacă se poate așa de ce nu!

3.    Adjustment – dar tot la MBM!

4.    Adaptation – MBM și stridiuță!

1.    Honeymoon

Prima dată când am avut contact cu Viagrel a fost cand am avut primul interviu la SC.Alba Ca Zapada SRL. Totul a fost super OK si ulterior am și primit tema de lucru. Am avut un interviu foarte bun, cautau un proiectant pe produs, eu venind din zona de echipamente foarte mari (BIW – Body In White) am gasit posibilitatea asta de a lucre în R&D foarte bună. Mi-am primit tema de proiectare. Mi-am facut project management la ceea ce am proiectat (am bagat orele lucrate, estimari). Am facut modele 3D, prezentare power-point. Ca la carte. M-am prezentat la interviul final impecabil cu laptop-ul unde aveam modele 3D salvate într-un format special pentru a putea fi vizualizate și prezentate.

Nu fără emoție am luat interviul și așa mi-au început cele 9 luni de training în Germania. Pentru mine cele 4 stagii nu se mai aplicau. Cunoșteam limba, cultura și mai ales comportamentele specifice: uitatul urât, luatul peste picior cu privire la corupție….. Apropo de chestia asta: eram in Germania cănd scandalul cu motoarele diesel de la Volkswagen au umplut presa de specialitate. Ei ca să le arăt ca nu sunt un calic, le-am demonstrae în primul rând nivelul de profesionalism și dorința de a învăța mult și continuu, dar mi-am facut un tricou exact cu chestia asta printată pe chiept.

Când m-a vazut Tesla (colegul meu), a înnebunit de râs. Baștinașii zâmbeau așa un pic jenați, și atunci au realizat ca nu au în față un calic. Pentru Viagrel era amuzant.

Partea lui de Honeymoon a început când a venit în Romania pentru o perioadă bine stabilită și a văzut că Sibiul nu era așa cum a tot auzit el. Și i-a placut tare mult și noi l-am ajutat cât am putut cu integrarea. Ture cu bicicleta, sfaturi unde să meargă, ce să viziteze…. Na lucruri normale, de minim bun simț. Acolo în Germania m-am înțeles foarte bine cu colegii din toate departamentele. Unul mi-a venit în vizită acasa, cu altul am facut super ture de MTB. Aceștia erau oamenii care efectiv NU mai vroiau să fie nici cum legați de trecutul lui tătucu‘ cu mustață. Desigur totul impachetat în răceala specifică germană pe care eu am înțeles-o perfect și am acceptat-o (adjustment).

2.    Culture shock

După ce a trecut toată perioada de trainig, care a fost absolut extraordinară pentru că am invățat enorm (și am fost așa de idiot încât să cred ca voi putea aplica totul și-n Calicistan) ne-am întors în România, unde împreuna cu Tesla am început munca pe branci: la proiect (produs nou lansat pe piață dezvoltat și produs în România de o echipa românească), munca la laboratoare (mecanică și electronica) plus multe proiecte de îmbunătățire continuă venite din producție. Ei cu proiectele astea am început să avem probleme când am început sa ne prindem ca injinerii de la IE Clește, Patent alături de micii șefuți Nasulea și Cacamiț nu-și făceau treaba și mai ales ca erau și protejați de către Smegmutz, ulterior de către Viagrel și mai aveau suport și din Germania. Că doar așa faci: când ai șocul cultural și ai și un anumit nivel de lichelism exploatezi la maxim tot ce are mai rau și mai slab din noua cultură mai ales daca-ți servește ție personal. Și în Calicistan asta se exploatează la maxim: calicismul și miloaga pentru o funcție, o mașină de serviciu, un telefon. Ceea ce-i mai grav este ca-i la fel și la ei dar la un nivel de dezvoltare socială mai ridicat – au fost de partea buna a zidului.

Primele semne de derapaj pe care le-am observat la Viagrel au fost când după o perioadă a tot început sa fie mai obosit și l-am întrebat care-i baiul! Mâncu-i veatza lui: o descoperit manelele și un club de manele din Sibiu unde au început sa-l plimbe micicarii din producție. Culture shock my ass! O dovedit o abilitate excepțională de a se ascunde după valorile germane, după răceala germană până o dat și ăsta de stridiuța mturată-n transpirație de club de manele. Pentru el o fi fost șocant ca eu, Tesla, Amazoana și alții, NU eram maneliști semi-analfabeți și că o mare majoritate, inclusiv managerială (am aici o poveste cu Dottore ceva de vis) la o distracție se cobora la manea dar ’’doar la chef’’. La pomana de Craciun (Christmas Party) sau tristețile de team-building. Și după aceea totul transformat în stil de veatză.

Ei când a început și Viagrel sa guste din subcultură, prostie, mediocritate, el fiind un individ super inteligent cu o memorie extraordinară (arhetipul psihopatului corporatist care a bifat absolut toate caracteristicile ca la carte) a intrat în modul Adjustment. Ce a însemnat asta pentru ipocritul asta machiavelic: după coborârea în MBM, sa aducă cu el de acolo toate caracteristice indivizilor și individelor cu care avea de-a face și sa înceapă să le folosească exclusiv pentru propriul folos și împotriva propriilor oameni. Mamă, mamă ce ne-o vândut nazistu’ ăsta machiavelic de nu am crezut vreodată că poate exista așa ceva. Desigur încurajat de Dințos, Sifonica, Dihor, Dildoasa si Dottore care i-au prins slăbiciunea. Slăbiciunea lui: stridiuța mioritică (deja bine batucită și umectată). Pentru asta ne-o vândut ticălosu asta.

3. Adjustment

Faza de adaptare sau adjustment, deja v-am scris mai sus la ce s-a adaptat individul, este faza de confuzie și șoc cultural. Adică este acel fenomen de ‘‘social patching’’ în care o persoană la nivel de educație, sau o companie prin ceea ce se numește cultură organizațională se poziționează în societate și își însușește sau promovează un set de valori propriu și un set de valori proaspăt însușit. Și aici este problema! Cea mai mare problemă pe care o avem în Calicistan: noi vindem, promovăm subcultura MBM! Nu numai că o vindem, o promovăm de la nivel politic până la nivel corporate și stil de management.

V-am zis mai sus ca am o poveste despre Dottore. Here it goes: când lucrurile deja au luat-o pe o parte descendentă nasoală și Dottore și-a arătat clar nivelul slab managerial, într-o zi de vară, aceeași vara fatidică a lui 2019, când am plecat de la serviciu am fost izbit de cultura organizațională și brandul de locație: fum de gratare de la locul de grill și o boxă de aia portabilă din care urlau niște manele de alea borâte. Ce imagine! Ce frumos! Dar după ‘‘Event Zero‘‘ imaginea aia a fost doar cireașa de pe tort! Dottore & Dildoasa aduseseră locația la un nivel mega mega jos. Era ideea lor de control și de a face lucrurile sa se miște și mai ales de a întări spiritul de FAMILIE! Se pare ca pe Dottore îl umecta la suflețel familia manelistă și mai ales ceea ce propagă această subcultură care a făcut praf o nație iremediabil. Ăla era brand-ul de locație!

A doua zi de dimineață m-am dus direct la Dottore în birou și i-am arătat filmulețul (nu am putut rata pornografia socială a manelei în toată splendoarea ei). Reacția a fost una PRICELESS: evident deranjat de confruntare mi-a trântit zeflemitor – Da ce‘! Manelele sunt ilegale?????. Foarte ofuscat și contrariat ca eu i-am zis: ‘‘ție ți se pare normal ca locația asta sa ajungă în halul ăsta‘‘. Adjustment oameni buni! De cea mai bună calitate mioritică! Atât a putut!

Revenind la Viagrel, ăsta s-a adaptat așa de bine ca la un moment dar un trist de treinăr i-a și spus ’’că-i mai români decât românii‘’. Greșit! Era tot neamț dar a văzut că poate folosi la maxim prostia și incultura. O ajuns idiotu sa aibe CD-uri cu manele în mașină. Mind fuck total! Dar mi-a spus ulterior, la un moment dar după ce a mai îNvățat româna, că nu mai ascultă că acum înțelege versurile. Opăritu‘ de el! Deja intrase în modul de a spune fiecărei persoane ce voia să audă. Ne-am prins târziu de chestia asta.

Cum l-am prins pe ticalos că s-a adaptat la minciună, manelism și incompetență? Simplu! Cum a început să-și piardă concentrarea (probabil ca trăgea stridiuța din el ca vidanja di-n canal) începea să uite! Era prin decembrie după jumătatea lunii, era dupa ora 18:30, vinerea, eram încă la birou că eu și Tesla așa lucram ca proștii 9-10h constant când era vorba de proiect. Intră tropăind ca a fost la ședință cu cei din producție, geniile de la școala ajutătoare, și ca trebuie sa facem o schimbare de design la o piesa - probleme la montaj..... Lunea discutăm impreună cu Tesla să vedem sa nu fie probleme pentru partea eletronică, fac o estimare de timp & cost impreună cu furnizorul, pregatesc totul, trimit și vine vacanța de Crăciun. Prin februarie-martie ne vin piesele modificate, avem ședință cu departamentul MBM și Nasulea exclamă un pic contrariat: uite era bine daca aveați acolo chestia aia de design. Că ne-ar fi ajutat! În secunda aia efectiv mi-a plecat biroul de sub picioare și am avut puls 203 (ca pe o cățărare serioasă de MTB). Tesla nu a zis nimic, s-a ridicat și a plecat din ședință, și eu l-am întrebat pe Viagrel: păi cum vine asta? Că doar cererea de modificare a fost venită de la IE. Liniște și o sărit Viagrel cu niște vome calde.... Atunci am realizat ce ne făcea nenorocitul ăla! Ca să-și rearanjeze el veatza se folosea de tot ce putea pentru a-și consolida lui poziția și mai ales să treacă bine acolo unde avea nevoie. Ulterior mi-a spus Tesla ca a primit din Germania informații ca Viagrel era de fapt un individ foarte nasol dar a livrat la vremea lui proiecte. Evident ca partea de expat i-a fost oferită forțat pentru ca 100% a făcut ceva gunoi și pe acolo.

Cam aici s-a calibrat individul. A vazut că la nivel de popor oamenii ca mine și cei ca mine suntem o minoritate, nesemnificativă, și adaptarea lui a fost la majoritate și desigur la politica companiei din România: Mici & Bere & Manele! V-am mai pomenit de un trist de trainer cu care am luat contact când l-au adus să facă pe mediatorul. Idiotul ăla căra cu el o ladiță cu LEGO că așa clădea el echipe și crea manageri. Prin jucatul cu LEGO! Ei rahatul ăsta i-a spus colegului meu Tesla, v-am mai zis asta, ca: în viață este BINE să-ți cobori standardul pentru a-l întâlni pe al altuia! La care Tesla i-a raspuns: da de ce nu invers. Cică o grohăit ceva și o schimbat rapid subiectul.

4. Adaptation

Ultima fază din procesul prin care trece un expat este faza biculturalismului. Putem spune aici, că o persoană care are un anumit portofoliu social ridicat a preluat ceea ce a fost mai bun din noua cultură din care face parte și la randul sau încearcă în masura posibilităților să ofere ceea ce este mai bun din propria cultura. Un social patching de calitate din care să ieși o persoană mai bună, care a moștenit ce este mai bun din ambele lumi. Din păcate chestia asta nu a existat în cazul acestui individ. El în România a ales să faca aceleași rahaturi pe care cu siguranță le făcea și prin Germania dar aici le-a aplicat de 10x pentru că și-a mixat machiavelismul nazist cu comportamentul manelist românesc izvorât din cruntul trecut comunist.

Când am avut ultima dată contact cu jegul ăsta opărit a fost in 24.10.2019 când era tot vânăt, alături de Dottore, Dildoasa și Dihoru. Era acolo alături de exact cei care au ajuns sa-l reprezinte din punct de vedere cultural și mai ales din punct de vedere a caracterului care a ajuns să fie. L-au coborât pe opăritu ăsta cu pilaf de urdă-n cur la nivelul lor și l-au convins că așa se fac lucrurile în România. Așa e cel mai bine bo$$ pentru toată lumea!!!!

Adaptarea pentru individul ăsta nu fost doar însușirea manelei dar a fost și insușirea tuturor carențelor comportamentale ale celor care din manea fac un stil de viață. Când situația a devenit super periculoasă pentru el și pentru gealații locali, nu a avut nici o problemă să recurga la șantaj și bulling.  Era în elementul lui nazistul machiavelic. Desigur totul pe ritmuri de manele si-n aburi de stridiuță umectată.

Ca și chestie de cultura generală: dacă vreți să vedeți ce înseamnă dezastru organizațional, provocat de exact genul ăsta de atitudine manelistă, dar la un total alt nivel, este documentarul Dawnfall: The Case Against Boieng! Îl găsiți pe Netflix. Este obligatoriu pentru ca pe mulți vă va ajuta să înțelegeți o realitate pe care poate alegeți sa o ignorați dar în care vă desfășurați activitatea zilnic. Va va ajuta să înțelegeți, nu să acceptați. Acceptarea pornografiei prostiei și a inculturii depinde de fiecare în parte. Sunt ferm convins că sunt multe motive pentru care alegeți să ignorați dar să știți că ignoranța asta invită la abuz. Este inevitabil și natural. Pe proștii în funcții de conducere îi excită slabiciunea sau acceptarea (lucru pe care ei îl văd ca și slăbiciune) și cel mai clar exemplu în acest sens este Putler Putlinovici Putlanov, cunoscut ca și Putin.

Răul provenit din paranoia pierderii beneficiilor se amestecă cu prostia în 99,99% din cazuri și dă un melanj insuportabil. Mai ales că sunt situații când un rau josnic de autobază este susținut de un rau diabolic de viță nobilă izvorât din scrierile de căpătâi ale răului suprem și diabolic - ’’Arbeit Macht Frei’’ și ‚’’Kraft Durch Freude‘’.

Tare mult mi-ar fi placut să știu lucrurile pe care le-am învățat lunile astea, mai ales cele legate de legislație în HR, semnarea, intocmirea, rezilierea contractului de munca, ciclul de viață al organizației (modelul Adisez îți arată perfect unde se află organizația într-un anumit punct al existenței sale, plus semne specifice de moarte organizațională), concedierile mascate, bulling, mobbing...... Pot sa vă spun ca, acum la aproape 5 ani de când o haită de castraveți mi-au luat sănătatea, dacă știam lucrurile pe care le știu acum eram plecat după maxim 1-2 ani.

Semnele unei culturi organizaționale ratate, îndreptată către ritualisme neofeudale și premii peste premii toate plătite și date gratis, erau acolo, le-am văzut dar nu știam în ce context să le pun. Este o organizație în cădere liberă, cădere care va dura mulți ani, și care pentru foarte mulți se va dovedi ultra dureroasă pentru ca pentru 99% din castraveții de acolo, job-ul acolo este capăt de carieră. Așa că acum se umplu sacii pe repede înainte și mai văd ei mai încolo.

Am mesaje primite de la multe persoane care mi-au spus că se regăsesc în situațiile descrise de mine, alții care mi-ar povesti despre experiența lor ca sa o scriu aici desigur sub anonimat și pseudonime. Facem cum sa nu! Cu ce cea mai mare plăcere.

Pe final când am să termin cu toată această poveste am sa-mi onorez o chestie pe care i-am spus-o lui Dottore și am sa-i trimit o șampanie Moet si niște icre negre. Să le savureze la o poveste cu Dildoasa.