Mici, Bere si Manele

Event Zero

Și am ajuns pe final de luna iulie și la evenimentul care a dus la toate evenimentele care au luat loc cand s-au lovit cele doua lumi care nu au compatibilitate socială sub nici o  formă: profesionalism și progres (nici pe departe perfecțiune) versus micicărism cuantic complet definit.

Ca și un mic refresh, saga ‘‘Mici, Bere și Manele‘‘ se referă la practicile de mobbing & bulling din corporații și mai ales la frăția managerială unită în impostura socială și profesională sub motto-ul ’’Strângeți hora nu fiți hoți, că altfel o belim toți’’. Unitate și pace între dobitoace.

Am avut de-a face cu multe personaje, dintre care amintim pe: Dottore mare menajer și ridicător de premii, Dildoasa Gletuită mare menajeră de hașer cu kilometraj de rișcă pakistaneză, haita de castraveți din producție (Năsulea, Cacamiț, Clește, Patent și șeful lor expat, gardianul ratat de lagăr de concentrare – Smegmuț) alături de o gloată relativ nesemnificativă formată din Dintzosu, Sifonica, Dihoru și marele arhitect Viagrel – nazistul machiavelic.

Dihoru și Suflache au devenit în timp mai mult decât irelevanți mai ales Dihorul, fostul team leader un monument de prostie si analfabetism profesional nefuncțional cum rar am putut întâlni. Suflache, doar o putoare tristă, un atârnache tipic care face tot ce poate să nu muncească nimic dar sa aibe beneficiile maxime. Atuul sau: toarnă pe toate lumea.

Înainte de a porni la drum cu această scriere, care va fi antepenultima, mai sunt doua, am să mă refer la un eveniment care a avut loc de curând în România, eveniment care mi-a întărit total ideea ca toți absolut toți suntem considerați cetățeni de mâna a 2-a dintr-o țară din lumea a 3-a. Prima dată vă aduc aminte de episodul când am plecat de la muncă și de la locul de grătar, acolo unde se punea de fapt temelia locației și care reprezenta capacitatea managerială a lui Dottore, racneau manenele până în stradă alaturi de fumu’ gros de prăjeală. Ceva cât se poate de reprezentativ pentru viitorul stil de management și mai ales pentru incultura organizațională bazată pe manelism, minciună, incompetență și ulterior pe mobbing și bulling. Când i-am arătat a doua zi lui Dottore filmarea, flascitatea managerială și incompetența profesională a ieșit din el ca puroiul din bubă galenă și mi-a spus cu scârbă, dar foarte deranjat: ’’Da ce manelele sunt ilegale????’’. Asta a fost reacția dobitocului astuia de sânge albastru. Atât i-a procesat creierul ala îmbăiat în aburi de mici, ceafă, manele și parfmuri fine de la Dildoasa.

Acum când îmi aduc aminte mi-ar fi placut să-i raspund exact așa farsorului ăsta social: nu ma cretinule! Manele nu sunt ilegale babuin social ce ești dar mesajele și comportamentele care le promovează au îngropat tot ce avea țara asta mai bun și tu, și cei care tine girați asta, cu zâbetele alea false pe față. Desigur ca nu i-am zis asta. Eram prea stins, prea obosit și prea scârbit când m-am prins, mult prea târziu ca gealatul asta de lux voia acolo MBM ca el sa aibe liniște și zero stres.

Am facut referire la evenimentul ăsta pe care am să-l leg direct cu concertul celor de la Colplei (Coldplay), concert la care merge un anumit fel de ascultător de muzică, care are un anumit nivel de dezvoltare socială. Ei surpriză! Ipocritul ăla de avorton de-a lui Bono, încearcă și franzelarul ăla să capitalizeze pe problemele vestului (lipsa de toleranță, diversitatea, echitatea, bla bla bla), ne-a servit maneaua la meniu pentru că niște satrapi asta au considerat că reprezintă o țară întreagă și mai ales îi reprezintă pe cei care ascultă Colplei. La asta s-a ajuns oameni buni! Ca și mari artiști care se comportă exemplar de la Budapesta încolo, când ajung aici, cumva trec în modul MBM și ne bagă pe toți în gloata aia! Și acum frumusețea acestui fenomen: dacă NU accepți asta ca și normalitate TU ești problema! Tu ești rasist (ce mișcare jegoasă din partea fruptului ăluia de Cristelniță Marinată – Chris Martin) că nu accepți așa ceva! La asta s-a ajuns oameni buni în Romania la final de prim sfert de secol 21.

Am ajuns în țara asta să ni se spună ca NU suntem toleranți, ca NU suntem jucatori în echipă, că NU acceptăm diversitate, daca refuzăm sa fim egalați cu prostia, smardoismul, puturoșenia, minciuna și tot ceea ce reprezintă manelismul. Exact la asta s-a ajuns așa că acum pe mine nu mă mai miră că Dottore își proteja haita aia de incompetenți, farsori și mincinoși ca ’’pă fraztiorii lui să moară-n sabie totz dujmanii‘’. Din punctul de vedere al culturii organizaționale Dottore a ales să se coboare în manelism, prostie și minciună pentru că doar aia ne reprezintă ca și nație conform lui Cristelniță Marinată care a văzut că Babașă (sau cum dracu îl chema pe ăla) avea un videoclip cu 7Mil. de vizualizări. Recomand videoclipul. Cultura maximă!!!!! Reprezintă perfect oamenii pe care Dottore ii gira. Acum nu știu daca Dildoasa o lins teancuri de heuroi călare pe birou dar sunt sigur ca distinsul Dottore a vazut dincolo de barierele culturale și sociale pentru a stabili cultura organizatorică a locației.

Acum că am legat un eveniment din 2019 cu unul din 2024, ambele la fel de grave, ambele dorind și reușind să valideze incultura, impostura, smardoiala în aplauzele diferitelor tabere de aplaudaci și lăudaci de comitet să ne coborâm în meandrele concretului, ca sa cităm din clasici și mai ales sa nu-i uităm.

Era prin vara lui 2019 tot iulie și deja situația conflictuală era deja la cote destul de ridicate dar nu maxime. Ne era foarte clar că babuinii ăia din producție nu erau capabil de nimic peste ceea ce trebuiau să facă: sa meargă în Germania, să facă stocuri de producție ca ulterior să scoată echipamentele din priză, sa le urce în tiruri, să le aducă în România, să le descarce, sa le bage în priză și să respire ușurați. Asta le era capacitatea ciumpalacilor ălora. V-am zis am avut coelgi de IE la încă doua firme și a fost excepțional de lucrat cu ei. Nu perfect, nu există așa ceva, dar a fost super. Cu gramezile astea de său era aproape imposibil de colaborat.

La un moment dat pe la mijlocul săptămânii sau pe final, colegul meu Tesla a dispărut de ore bune de prin birou. Am tot întrebat pe unde este și la un moment dat cineva mi-a spus ca este în producție să ofere suport la o problemă. Deja am avut un gust amar în gura pentru că știam ce înseamnă suport: însemna să le facem munca la amibele alea zombificate de virsul T-mici (cunoscătorii vor ști de virusul T). Și exact asta se întâmpla. Când am ajuns la el, Tesla era pe un echipament care realiza un proces mai sensibil de sudură prin inducție, un proces care necesita un anumit nivel de cunoștițe de fizică, mecanică plus o mentenanță exemplară și un anumit nivel de răspundere și responsabilitate, care desigur ca erau 0. Erau probleme de calitate la client, reclamații probleme mari.

Cu produsele alea ma luptam eu pe parte de PLM (Project Lifecycle Management), făceam și aia plus new project development, și la un moment dat am început sa elimin din cauze tot mai mult. Ședințe peste ședințe cu colegii din Germania, fără să gasim o cauză clară asupra problemelor din producție. Am invesit zeci de ore pentru ca ulterior să aflăm cauza adevărată. Cacamiț o performat exact cum îi spune numele, dar pentru Dottore era ’’exceeds expectations’’ de asta sunt 100% sigur.

Revenind la situația actuală ajung la echipament, erau acolo Tesla, celălat coleg și Năsulea care sprijinea echipamentul ca ciobanu bâta. Cacamiț nici nu era pe acolo. Avea limaxul ăla o artă să dispară când erau probleme cauzate de incompetența lui ceva de invidiat. La fel făcea și la audituri, până când probabil ca și Dottore nu l-a mai putut proteja și începea Cacamiț să facă prezența. Eu m-am uitat scurt pe acolo, l-am întrebat pe Tesla ce PLM face pe acolo așa pe dupămasă și mi-a spus ca l-a rugat Viagrel să acorde puțin suport. Atenție! Om de R&D, de harware development făcea munca de IE / mentenanță. Un om pasionat de tehnică, de găsit soluții, aprig la mânie dar foarte argumentat și corect, Tesla și-a suflecat mâinile și s-a pus pe treabă. Ca doi proști încă mai credeam în puterea exemplului. Degeaba. Am mai stat scurt pe acolo și am plecat după ce i-am spus să vină și el sus. Am mai stat prin birou, am mai făcut una alta și am plecat acasă. Când am plecat am vazut haita completă de analfabeți nefuncționali la un mic, o ceafă, dar de data asta o muzică în surdină. Evenimentul ăla cu muzica la stradă totuși nu i-a picat bine Sf. Dottore protectorul MBM. Inițial NU am dat importanță la gloata aia dar la mașina m-am gândit ‘‘oare or terminat treaba acolo la echipament?’’. Ajung acasă și mă sună Tesla să-mi spună ca a stat până pe la ora 19:00 ca să le repare echipamentul la castraveții ăia. Și smegmele alea rectale sociale, după ce s-au ghifuit cu mici, și-au strâns șandramaua și s-au dus acasă, probabil la următoarea porție de mici, bere, manele. Când mi-a spus chestia asta prima dată am crezut ca o glumit, că o exagerat. Dar nu! Lichelele alea efectiv s-au dus la ghiftuit, după aceea au plecat acasă ‚‘‘las‘ că face prostu’ ăla da-l dracului’’ or fi zis țambaliștii ăia.

Deci horror. Dar iadul de-abia acum începe. A doua zi Tesla a dat un e-mail în care și-a arătat nemulțumirea și a condamnat vehement comportamentul ăla de gealat de cea mai joasă speță. S-a activat imediat Dildoasa care probabil ca o latrat la schelălăitu‘ de Dottore și vineri ședință directă în baza e-mailului. Pentru Dottore NU a fost nici o problema ca haita aia de troglodiți o băgat la maț și altcineva din alt departament le-a facut treaba. Pentru Dottore asta era perfect normal, în lumea lui dominată de tamburine, țambal și manele. A fost o ședință de vreo 2-3h în care Tesla, a fost primul care le-a citit tot, cap coada. Viagrel, nazistul machiavelic, era și el acolo și Tesla mi-a spus ca tot încerca sa facă pe mediatorul, dar deja jegul ăla ne-a vândut de mult fără ca noi să știm. Discuția a rămas deschisă, dar deja Dildoasa avea planul. Cum făcea și în lagărul de muncă unde și-a batucit virtutea cu menajerul de locație, care ulterior i-a rupt coastele. Poate era mai bine sa-i rupă gura să o lase diformă. Dar vremurile oricum nu au fost blânde cu ea și a îmbtrânit ca o opincă. Daca o vezi demachiată îți vine sa suni la cimitirul local sa o dai dispărută.

Vine ziua de luni. Eu eram pe Trasfăgărîșan cu cursiera. Suna telefonu dar nu am raspuns. Eram pe zona mea preferata de pedalat pe ultimii 7km de serpentine, și era o dupămasă absolut superbă. Sună telefonul a doua oară și îmi spune Tesla: bă vor să ma dea afară. Mi-au pus în față o foaie CU ACORDUL PĂRȚILOR. Am rămas complet blocat. Am înțeles că flascul menajerial e praful de pe tobă DAR nu am crezut că-i o mega lichea. Întradevăr un șarpe borât în piele de țipar, după cum mi-a zis Tesla de multe ori. Eu nu am ascultat, și am vazut manelismul abject în toată goliciunea lui socială și intelectuală. Am stat cu Tesla la telefon minute bune. Dupa aceea am urcat, de-abia mă târam. Era clar ca Viagrel nazistul ne-a vândut complet pentru ca el voia din nou sa guste din stridiuța locală de pe Cibin. Am ajuns sus am stat de vorbă cu el incă ceva vreme ca să se liniștească. Am ajuns acasă în Sibiu, din nou.

Era foarte clar ca jocurile erau făcute și Dottore care a strâns în jurul lui doar bocanci, cu excepția managerului de calitate care ulterior a ajuns și el menajer (aici este o poveste cu final tragic dar până nu am acceptul familiei nu pot scrie nimic), a devenit expus direct la propria prostie și alături de Dildoasa care probabil l-o prins în miresmele de anșoa marinată la soare a trebuit să rezolve problema cât mai convenabil pentru el. Jegul s-a dus direct în zona de negociere win-lose, lucru pe care îl fac doar cei care au foarte mult de pierdut (Tuareg, bonusuri, și mai ales pătarea blazonului și pierderea reputației) și era pregătit sa-l dea afară, abuziv desigur, ca doar scărmâzul s-a dovedid un laș sinistru, pe omul care le-a facut treaba la gealații ăia si s-a plâns pentru asta. Ala a fost nivelul maxim de incompetență pe care și l-a atins marele sânge albastru Dottore.

Desigur ca atunci când i-au pus foaia în față Tesla a dat cu ei de pamânt din nou, și nu le-a semnat. Am semnat eu ulterior, in octombrie pentru ca după acest mega abuz i-am luat la ciocan non stop pe toți, și am fost foarte uzat și obosit / combinația fatidică de burnout și depresie. Am murit, dar am murit în picioare și cu fruntea sus, dar cu sanătatea afectată pe viață și pentru asta NU va exista niciodată amnistie sau orice altceva. Spre satisfacția lui Viagrel, Dottore, Dildoasa probabil ca a fost umectată o lună de bucurie, Dihorul deja se vedea mare lider (el un analfabet ne-funcțional) și desigur sa nu-i uitam pe cei patru satrapi Năsulea care atunci era TL la inginerie industrială, Cacamiț mare menajer la mentenanță – de la fărașul ăsta uman a plecat tot, și cei doi absolvenți ai școlii ajutătoare de injinerie Clește și Patent.

 Revenind la echipamentul pe care Tesla a încercat să-l facă funcțional, la un moment dat un coleg din Germania mi-a dat un pont cu privire la mentenanța echipamentului. Hmmmm am zis. Good point. M-am dus la Cacamiț și i-am spus: vreau sa-mi arați te rog ceva planuri de mentenanță, rapoarte de mentenanță la echipament. Era tot înnecat, și desigur că nu a putut să puna nimic pe masă. I-am informat pe cei din Germania că am întrebat și ca aștept răspuns de la responsabil. Asta înainte ca echipamentul să se defecteze și Tesla să fie implicat în reparea lui. După ce a explodat toată situația, după ce Dottore și-a expus flascitatea profesională cu nesimțire și nepăsare am aflat, după o investigație a unei colege de la calitate, un mega profesionist care ulterior a ’’trebuit sa plece’’, că zeci de ore de investigații, teste, întrebări la furnizorii de materiale, după ce Tesla a stat în producție să le repare la micicarii ăia abjecți echipementul (măcar să-l facă funcțional), totul a fost fix pix. De ce? Păi grota aia umană de Cacamiț nu a făcut mentenanță echipamentului de peste 6 luni de zile!!! El mare menajer de mentenanță, o poziție cu mega răspundere într-o companie unde dacă ai un idiot în așa poziție îți poate paraliza locația, era senin ca o noapte de vară. Nu avea absolut nici o problemă că a creat muncă inutilă multor oameni, șeful lui Smegmuț micul nazist expat și el tot așa nu vedea nici o problemă în asta. Nu avea nici o problemă că existau plângeri de la client. 0 capacitate de investigație, 0 cunoștințe de problem solving. Colega de la calitate l-a prins pe analfabet cu diagrama Ishikawa și i-a dat carata acolo.

Ei oameni buni toate astea, probleme create în locație, probleme create la client, probleme create altui departament (frustrare, oboseală, scârbă) nu l-au deranjat pe Dottore. Dar deloc! El genul ăla de oameni voia. Voia sa fie mințit frumos, ca el să aiba liniște să-și aleagă următoarea mașină, următorul telefon. Problema lui Dottore a fost omul care s-a plâns de toate astea.

Dildoasa i-a spus lui Tesla ca ei s-au sfătuit cu cei din Germania, cu privire la situație și ca ei au zis să-i ofere lui Tesla foaia și să-i arate ușa. Desigur ca poate fi o minciună, că doar vidanja aia minte la fel de des pe cât trage din tub, dar știam ca era un jeg în Germania care era de o impertinență și o mitocănie rară, și care nu ne suporta pe mine și pe Tesla că nu-i eram satrapi. Noi am tras o linie clară între servilism și ospitalitate. Cum am facut cu toți de la un anumit moment. Acum dacă stau sa mă gândesc, după cum se purta, vorbea și râdea zici ca era Marele Sexual, idolul menajerial a lui Dottore (v-am zis de gunoiul ăla care și-a sfârșit cariera de mare corporatist și Rocco Sifredi wannabe in presa locala de scandal cu mașina vopsită – CURVAR).

Pe durata acestui eveniment Viagrel a avut o implicare relativă, pentru ca și el era expus, făcea parte din minciună și din cultura organizațională complet falită moral. Dar licheaua nazistă și-a calculat pașii pentru că mai avea nevoie de Tesla pe parte de hardware development. Pe parte de mecanica și ATEX mai gasea el. Și Dihorul l-a livrat pe Suflache.

Foaia pe care dopul de smoală Dottore o folosea conținea o clauză bestială, citez:

-       În cazul în care salariatul încalcă prezenta obligație (de a nu lua numele SC Alba Ca Zăpada SRL în deșert) cu intenție sau din culpă, acesta va fi ținut la plata in cuantumul de 10.000EUR, fără ca societatea să dovedească un prejudiciu. Prezenta clauză are valoarea unei clauze penale.

Asta probabil că îl făcea pe flascul ăla de Dottore erectil. Îl făcea și pe el să se simtă barbat și manager în adevăratul sens al cuvântului. Așa era capabil sa rezolve situații de genul acesta, și probabil ca atunci când făcea asta se simțea și el zeu ca Marele Sexual. Atingea și el zeismul managerial.

Din punct de vedere al decăderii unei organizații toată chestia asta se încadrează perfect în modelul lui Ichak Adisez și reprezintă exact momentul aristocrației și a birocrației timpurie. Orice organizație, și în special cele foarte vechi de peste 50-60 de ani ajunge la un moment dar pe curba descendentă a existenței și trece prin niște stagii foarte clare. În cazul de față compania, la nivel global își traiește ultima parte a existenței în forma ei actuala.

În etapa aristocrației compania trăiește în trecut, se raportează doar acolo (producea produse vechi de 25-30 de ani pe care le fabricau cu echipamente vechi de 40 de ani). Se evită schimbările, inovația lipsește aproape cu desăvârșire iar motto-ul de lucru este: nu fă valuri. Se ard bani pe ceremonii, aniversări cu mese pantagruelice și totul capătă un caracter ritualic. Este chiar mind fuck când ma gândesc acum la ceea ce vedeam atunci. Și tot aici în acest stadiu de decădere al companiei se crează elitismul și ierarhiile stricte și apare neofeudalismul, zona în care începe să sălășluiască incompetența și impostura.

In a doua etapa e decăderii, birocrația timpurie, încep probleme financiare. Se gată banii pe petrecerile de vară, iarnă și încep conflictele. Și ca prin minune în aceste conflicte, după cum foarte bine descrie și Ichak Adisez, compania se îndreaptă și-și atacă oamenii de care are nevoie cel mai mult. Ca la carte! Tot în această perioadă se sting ultimele urme de creativitate și interes ale oamenilor care odată erau loiali companiei. Desigur ca mai rămân cei care vor sa-și umple sacul pana la final. Supraviețuirea în birocrația timpurie este asigurată de lichiditățile companiei care pot ține compania pe linia de plutire enorm de mult timp. Dar acest cerc vicios de conflicte, incompetență duce la falimentul complet, sau până la urmatoarea etapă, birocrația.

Mă opresc aici cu această radiografie a unei companii aflată pe curba descendentă a existenței, și după ce am facut acest curs ‘’Ciclul de viață al organizației‘‘ am reușit să înțeleg comportamentele alea abjecte, și mai ales sa le pun în contextul potrivit. Dacă cumva aș fi avut acest know-how acum 10 ani, după maxim 2 ani eram plecat din compania aia. Decolam de acolo mai ceva ca un F-35 pe verticală. Toate steagurile roșii erau acolo, doar ca fiind naiv, naivi, unii ne-am dus în direcția inovației, a eticii față de muncă la cel mai înalt nivel. Desigur nu fără probleme, nu fără greșeli. Doar ca noi, eu și Tesla când greșeam ceva, documentam tot, și făceam tot posibilul ca a doua oară să nu se mai întâmple. Progresie, nu perfecțiune! Ăsta era scopul. Ei lui Dottore & Co nu le-a placut asta, mai ales Dildoasei care era un morman de prostie, și nici gealaților parfumați cu mici. Comoditatea mediocrității plătite bine le plăcea de numa. Steau ca niște larve în puroi de bubă galbenă și erau inovativi pe cât sunt triburile aflate in epoca de piatra din insulele Sentinelese aflate in Marea Adaman.

Asta a fost ‘‘Event Zero’’ un moment care mi-a arătat și mi-a fundamentat faptul ca manelismul a câștigat definitiv lupta cu competențele profesionale adevărate. Și că exact aceeiași oameni care legitimează comportamentele astea, care facilitează abuzul și mobbing-ul (și astea le-am studiat) se plâng după aceea că nu mai există forță de munca calificată. Adică am reușit ulterior să identific și psihopatia în stare pură alături de disonanța cognitivă.

De aici a plecat totul, și totul se va termina în 25.10.2024 cu ’’End Game’’ și ulterior dacă voi mai avea timp și chef voi scoate o mică cărticică cu toate aceste povestiri sub forma unei reviste comice (Manga, Comics) care desigur ca va avea caricaturilor tuturor protagoniștilor (dați-vă seama cum va arăta Dildoasa gletuită caricatura). Toate aceste povești vor fi ulterior arhivate și ‘‘arse‘‘.

Mulți veți spune ‚‘‘dar cine v-a pus sa le faceti treaba la aia’’. O întrebare justă și corectă. Ne tot ruga Viagrel, care juca la doua capete, și care ne vindea și ne cumpăra ca un barbugiu la Varna în parcare. Noi inițial am zis OK, sa ajutăm. Dar ciupalezii au recepționat asta ca un semn de fraiereală din partea noastră, ceea ce am fost, și au ajuns la trai bun pe mici, bere și manele. Când am pus piciorul în prag, brutal pentru că altfel Dottore nu percuta deloc, s-au simțit direct expuși și simțeau lama pe carotidă. Chestia asta le-am facut-o eu (i-am escaldat direct în Germania la managerul mare de HR, cu un e-mail în limba Germana) dar asta este o alta poveste. Povestea de final.